Pescar Club » Momeli si Nade

Crap la porumb – Matt Hayes

admin — Mon, 13 Aug 2007 20:05:25 +0000

Pescuitul crapului la suprafata apei

admin — Mon, 13 Aug 2007 19:36:15 +0000

Una dintre metodele cele mai de succes de pescuit la crap, dar si cea mai putin folosita, este pescuitul la suprafata apei. Necesita putin echipament, timp redus si este de departe cel mai spectaculos mod de a prinde crap. Presupune camuflaj si maiestrie de vreme ce crapul si-a castigat renumele de peste destept.

Cauta locurile pe care alti pescari le evita din cauza vegetatiei abundente, a copacilor cazuti in apa sau a altor obstacole din apa. Din moment ce pescuiesti la suprafata, aceste lucruri nu creeaza aceleasi probleme ca in cazul pescuitului obisnuit, la fund si sunt exact locurile unde crapul se simte cel mai bine. Arunca cateva pelete plutitoare in unul sau mai multe astfel de locuri si aseaza-te linistit intr-un loc ce-ti permite sa fii cu ochii pe ele. De obicei nu dureaza mult pana ce crapul incepe sa-si arate interesul, dar nu te grabi sa lansezi. Lasa-l mai intai sa manance cateva pelete, apoi, daca nu par foarte increzatori, mai nadeste putin. Imediat ce nada a fost consumata si crapul incepe sa caute, poti lansa usor momeala. Nu lansa direct deasupra lor, ci undeva in apropiere.

Daca ai facut totul corect, nervii iti vor fi testati la maxim. Momentul cel mai incitant este acela in care silueta slab conturata a crapului se indreapta spre momeala. Daca vezi momeala, trebuie sa intepi imediat ce crapul inchide gura. Daca momeala nu este vizibila, trebuie sa astepti miscarea firului si atunci… inteapa!

In anii 50, cand in Anglia a inceput pescuitul la suprafata, painea a fost cea mai populara momeala, fie ca era sub forma de miez sau de coaja. Inca mai sunt multe locuri unde painea functioneaza, cu toate ca putini pescari o mai folosesc. Azi exista o mare varietate de momeli plutitoare (ce pot fi folosite) incepand de la cerealele folosite la micul dejun pana la hrana animala precum peletele pentru pastravi si biscuitii pentru caini sau pisici. Arunca o privire pe rafturile celui mai apropiat “pet shop”. Sunt zeci de feluri de biscuiti de diferite marimi, culori si arome. Majoritatea, daca nu chiar toate, vor “prinde” crap si doar experimentand le vei gasi pe cele mai bune pentru fiecare balta in parte.

Biscuitii se pot folosi in doua feluri: uscati sau inmuiati. Biscuitii uscati fara gauri vor fi perforati si legati de carlig. Se pot folosi pe carlig oricat de multi doriti. Altfel, ei pot fi inmuiati si intepati direct pe carlig. Inmuierea este cea mai simpla metoda de a le da diferite arome sau culori, facandu-i sa se deosebeasca de cei obisnuiti.

Intr-un recipient, la 200 ml apa se aduga 10-15 ml de aroma si colorantul dorit. Se pune intr-o punga de nailon 1 kg de biscuiti peste care se toarna amestecul de mai sus. Umpleti punga cu aer si agitati-o cateva minute pana cand lichidul se distribuie uniform. Lasati amestecul cel putin o ora pana cand veti obtine o momeala cu o textura elastica.

Zilele calde de vara sunt perfecte pentru pescuitul la suprafata. Deseori, vara se vede cum crapii se lasa usor purtati de curent in straturile superioare ale apei, in caldura soarelui. Daca se plimba, incearca sa le observi traseul. Se pare ca au un traseu pe care “patruleaza” de obicei, caz in care momeala pusa pe acest traseu are mult mai multe sanse de reusita decat cea aruncata inspre ei.

Daca stationeaza, incearca sa te folosesti de curent sau de vantul care ar putea duce momeala in vecinatatea lor. Acest lucru ii face, de departe, mai putin suspiciosi. Nu te descuraja daca sunt valurele si crapii nu se vad. Acestea pot fi cele mai bune conditii! Nadeste si lasa nada sa fie purtata in larg, spre malul opus. Deseori pestii incep sa se indeparteze, dar apoi urmaresc nada pana aproape de mal, loc unde putem avea clipe de neuitat. De-a lungul lunilor calduroase de vara pescuitul nocturn poate deveni foarte productiv.

Daca sunt pasari de apa nu pescuiti in zone pe care nu le puteti supraveghea. Nu riscati sa agatati vreo rata sau alta pasare in primele ore ale diminetii. Nu va fi distractiv pentru nici unul dintre voi!

Cam asta a fost! Sper ca am dat noi idei pescarilor de crap si ca cei care vor verifica cele mai sus scrise vor avea clipe de neuitat.

O momeala deloc de neglijat in pescuitul rapitorilor: pestele mort

admin — Mon, 13 Aug 2007 19:34:45 +0000

Pestele marin mort este cea mai folosita momeala la pescuitul stiucii in Anglia. Cel mai frecvent se foloseste heringul, sardina, sprotul si macroul. Din randul pestilor de apa dulce cei mai recomandati sunt babusca, cleanul mic, bucati de anghila sau chiscar, puietul de pastrav si de stiuca.

Referitor la marime, cele mai bune momeli pentru stiuca sunt bucatile de macrou sau de sardina, intregi. In mod special, sardina este o momeala extraordinara, dar va trebui sa o inghetati inainte de lansare, altfel fiind foarte moale, se va rupe.

In general, majoritatea momelilor ce constau din pesti morti se folosesc mai usor daca sunt partial inghetate, acestea putand fi lansate la distante mai mari. Din acest motiv, o geanta frigorifica constituie un element esential din dotarea pescarului de stiuca. Cand inghetati pestii pentru momeala, faceti-o tinandu-i drept si impachetati-i in pungulite individuale. Deasemenea, daca doriti sa folositi bucati de peste ca momeala, taiati pestii inainte de a-i ingheta si impachetatile, la fel, in pungulite, fiecare peste separat. Sa tai un peste inghetat, intr-o dimineata racoroasa, pe malul apei, nu-i tocmai un lucru placut.

Dintre momelile ce provin din pesti de apa dulce, bucatile de anghila si chiscar sunt nemaipomenite. Anghila pare a fi cea mai buna momeala in apele in care se afla populatii de anghila. Chiscarul, ca momeala, constituie insa o enigma. Cu toate ca foarte putine au intalnit aceste creaturi, stiucile se dau in vant dupa ele.

Cand pescuiti la stiuca cu peste mort e vital sa aveti in dotare o gama variata de pesti. Nu putine sunt zilele cand, de exemplu, coada de macrou nu da rezultate, dar sardina aduce trasatura dupa trasatura.

Marimea momelii depinde de particularitatile modului de hranire a stiucii. Astfel, toamna tarziu, cand in mod natural stiuca se hraneste cu puietul crescut vara, momelile mari sunt adesea ignorate. In acest caz, o momeala prinzatoare s-ar putea dovedi sprotul.
De cativa ani, multi pescari isi “prelucreaza” momelile dandu-le diferite arome si culori, mai ales in lacurile in care curentii de suprafata pot imprastia mirosul pe suprafete intinse. Pentru a-I impregna, pestele va fi stropit cu ulei de peste sau cu alta aroma si va fi impachetat, individual, in pungi de plastic. In timpul congelarii aroma se va impregna in carnea pestelui.
Intotdeauna, inainte de lansare, mai aplicati o data aroma, cu pensula, pe momeala, asigurandu-va ca este suficient de aromata si ca are suprafata uleioasa. Momeala astfel pregatita, la contactul cu apa, va produce o pata uleioasa ce va ramane la suprafata apei, similara cu cea care se produce atunci cand stiuca striveste cu dintii un peste viu. In zilele calme, fara vant, daca vedeti astfel de pete pe suprafata apei, fiti siguri ca in preajma se afla o stiuca gata de atac.
Incercati sa va aromatizati momeala cu ulei de macrou sau anghila. Nu putine au fost cazurile in care s-a prins stiuca folosint ca momeala peste cu aroma de capsuni sau una iute. Desi suna complet aiurea, functioneaza!
Pestisorii de apa dulce, morti, precum boisteanul, obletele sau babusca mica sunt foarte atractivi pentru salau, biban, anghila, clean sau mreana, dar la fel de bine vor “functiona” si in cazul stiucii. Chiar si platica sau crapul regurgiteaza uneori, cand sunt prinsi, puiet de babusca.

In cazul pescuitului pe rau, boisteanul este momeala cea mai buna pentru clean, biban si mreana, mai ales primavara, imediat dupa ce boisteanul si-a depus icrele in apele mai putin adanci.
Cleanul din acumularile de apa este vorace si poate fi prins chiar si la bucatica de macrou. Un cubulet sau o feliuta de carne de macrou atasata la carlig (asemenea boilesurilor deoarece carnea tare a macroului poate impiedica inteparea) va poate genera satisfactii de neuitat.

Momeli uitate

admin — Mon, 13 Aug 2007 19:31:59 +0000

Multe dintre clasicele momeli, din vremuri (nici macar!) foarte indepartate, au disparut din arsenalul pescarilor. Probabil ca majoritatea acestora erau populare datorita unor legende, magice uneori, sansele de reusita tinand mai mult de convingerea de care dadeau dovada pescarii care le foloseau. Totusi, parerea mea e ca multe dintre aceste nade si momeli si-ar avea locul chiar si in ziua de azi. Haideti sa le amintim pentru inceput pe clasicele clasicelor: graul, orzul, cus-cus-ul. Trebuie sa remarcam ca aceste momeli nu au disparut cu desavarsire, mai sunt pescari care le folosesc, dar mica statistica facuta la fata locului, pe malurile raurilor si a lacurilor din zona natala (si nu numai) arata ca numarul utilizatorilor acestora e tot mai mic.

Graul. Surprinzator este faptul ca acesta are o popularitate scazuta luand in considerare preturile, semnificativ ridicate, ale diferitelor nade “de firma” ce contin acest ingredient. Si toate acestea stiut fiind ca valoarea graului din compozitie poate reprezenta doar cateva procente din valoarea totala. Conditia reusitei, atunci cand folosesti aceasta nada, este acordarea timpului necesar prepararii acesteia. Achizitionarea materiei prime merita sa fie facuta in cantitati mari daca gasim boabe de grau mari si frumoase, aceasta achizitie nu implica un cost urias putand fi, totodata, depozitat pe o perioada lunga de timp. O partida de pescuit necesita prepararea a 500g de boabe de grau. Primul pas este curatarea cerealelor, prin clatiri repetate si lasarea lor peste noapte in apa rece. Apa in care a stat graul peste noapte va fi apa in care le vom fierbe, adaugarea unei linguri de zahar sau miere de salcam, inainte de fierbere, va avea un efect pozitiv asupra momelii. Dupa ce apa da in clocot, opriti focul si acoperiti vasul o jumatate de ora. În acest timp boabele vor crapa si miezul alb va deveni vizibil. O fierbere mai indelungata va inmuia boabele care vor fi bune numai pentru nadit nu si pentru carlig. Dupa ce indepartati apa folosita la fierbere, clatiti-le cu apa rece pentru a impiedica lipirea boabelor intre ele.

“Fast Food”-ul pestilor poate fi preparat in conditiile in care nu aveti timpul necesar pentru pasii de mai sus, prietenii asteptandu-va la poarta, claxonand, gata de drum. Puneti intr-un termos boabe de grau curatate de gunoaie si adaugati apa clocotita. Vor trece 10-12 ore pana cand veti obtine acelasi efect.
Arpacasul. Pasii de urmat sunt identici cu cei descrisi la prepararea boabelor de grau. Secretul arpacasului, pentru ca mereu exista un secret, constand in fierbere. Puteti folosi lapte in locul apei la fierberea boabelor obtinand astfel o momeala irezistibila pentru pescuitul scobarului si a babustii.
Cus-cus-ul. Tarhonul fiert este pasta cea mai indragita de catre scobar, dar se afla si in top-ul momelilor pentru majoritatea albiturilor. Metoda de preparare e foarte simpla, dupa fierberea pana la taria dorita, indepartati apa folosita la fierbere si adaugati putin ulei de floarea soarelui pentru evitarea formarii de bulgari.
Momelile amintite mai sus au o caracteristica foarte importanta: satura foarte repede cardurile, fiind deci strict interzisa supramomirea cu acestea. Pentru inceput aruncati doi-trei pumni de nada. Nu trebuie sa va grabiti, deseori efectul nu apare in cateva minute. În cazul in care pescuti in ape curgatoare trebuie sa acordati o mare importanta momirii exacte, curentul si adancimea apei putand genera uneori surprize ce contrazic legile fizicii. Dupa ce cardul a ajuns in zona nadita si capturile incep sa apara intr-un ritm relativ constant nu mai naditi. Nadirea se va repeta doar in cazul in care trasaturile se raresc vizibil. Boabele pot fi folosite ca momeala de carlig individual sau in combinatii ale acestora. Carligul de marimea 14 este cel mai indicat in cazul in care folositi boabe de grau, orz sau cus-cus. Daca pestii din zona sunt mai mari puteti pune 2-3 boabe in carlig, dar nu schimbati carligul cu unul de marime 10-12. Momeala vie nu trebuie uitata nici in cazul folosirii momelilor clasice. Sandwich-urile obtinute in combinatia unui viermusi sau pinky cu o boaba de grau sunt deseori irezistibile si dau rezultate mai bune decat folosirea graului sau a viermusului separat. Desi nu exista reclame sub apa, o portie de grau, preparata cu metoda rapida “termos” si un viermus delicios fac ca Big Mac-ul oferit scobarilor sa aiba un Mac-efect irezistibil.
Concluzia finala ar fi urmatoarea: nu uitati de momelile clasice. Uneori arsenalul oferit de magazinele specializate si graba continua face ca momelile ieftine, dar utile, sa ramana doar amintiri desi, credeti-ma, nu-si merita soarta.

Cum au aparut boilies-urile ?

admin — Sat, 04 Aug 2007 06:05:41 +0000

La inceputul anilor ‘70, cele mai obisnuite nade folosite in Marea Britanie de pescarii de crap erau coaja de paine, sunca presata si asa-numita “luncheon meat” momelile naturale, ca viermii sau ramele, si pastele speciale, cu arome de crenvursti si mancare pentru pisici! (Curioase nade, acestea din urma. Pentru confirmare, a se vedea excelentul articol al lui Paul Selman, The Origins of Modern Carp Baits, accesibil pe website-ul Fishing Warehouse si de unde provin cele mai multe dintre informatiile de fata). Atunci s-a produs o revolutie in domeniul nadelor pentru crap: s-au inventat boilesurile.
Inventia si apartine unui docher din comitatul Kent, pe nume Fred Wilton. La sfarsitul anilor ‘60 si inceputul anilor ‘70, Fred Wilton si grupul lui de prieteni au pescuit cu rezultate exceptionale pe o serie de lacuri, folosind nade de fabricatie si mai ales de conceptie proprie. Teoria si ingredientele care stateau la baza producerii acestor nade au fost prezentate public pentru prima oara intr-un numar din 1972 al revistei The Carp. La inceput, nadele s-au numit “High-Nutritive-Value baits”, nade cu valoare nutritiva ridicata, iar mai tarziu, in acelasi spirit scientist, “High Protein Baits”, nade cu un continut de proteine ridicat. Cum insa erau fabricate prin fierbere, pescarii au gasit ca e mai simplu sa li se spuna “boiled baits”, nade fierte, apoi si mai simplu sa li se spuna “boilies”. Daca va puteti gandi la un diminutiv romanesc pentru “nade fierte”, ati gasit traducerea cuvantului “boilies”.
Inventia lui Wilton avea o baza stiintifica, era formulata in termeni stiintifici si constituia rezultatul eforturilor lui de a produce nada absoluta. Crapul, sustinea Wilton, recunoaste instinctiv valoarea nutritiva a unei nade, odata ce s-a hranit cu ea, si, daca e nadit sistematic cu nade a caror valoare nutritiva e ridicata, va ajunge sa le prefere.
Ca multe alte teorii revolutionare, si aceasta a suportat la inceput destule critici. Unii sustineau ca e imposibil ca un crap sa recunoasca valoarea nutritiva a nadei, fiindca e lipsit de inteligenta. Altii, dimpotriva, admitand valabilitatea ideii, se opuneau folosirii boilesurilor, de teama ca lacurile aveau sa fie pur si simplu golite de peste.
Primele boilesuri erau, in esenta, un amestec de lapte si proteine vegetale. Principalul ingredient era caseina, care e o pudra derivata din lapte. in compozitie, mai intrau oua, lactalbumina, caseinat de calciu si diverse proteine vegetale, ca pilda faina de soia. Pentru a face nadele mai bogate in vitamine si minerale, Fred Wilton adauga un supliment folosit la nutritia cailor, Equivite. Tot Wilton a avut meritul de a introduce in reteta boilesurilor atractanti, uleiuri esentiale al caror miros puternic crapii aveau sa-l recunoasca foarte usor si sa-l asocieze cu sursa de hrana.
Cei ce au inteles importanta teoriei lui Wilton si au constatat efectul uimitor al noilor nade asupra crapului s-au confruntat cu o problema serioasa: ingredientele erau greu de gasit, iar cand se gaseau, erau scumpe. Nu existau boilesuri de cumparat, pescarii trebuiau sa si le fabrice singuri. Primele boilesuri gata facute au aparut in magazinele cu articole de pescuit abia in 1977. Apoi, la scurt timp, ingredientele folosite de Fred Wilton au putut fi cumparate sau comandate, la preturi rezonabile, din aceleasi magazine, nu din supermarketuri sau farmacii, ca pana atunci.
Boilesurile initiale erau puse direct pe carlig. Montura cu fir de par folosita astazi e o inovatie de la sfarsitul anilor ‘70 (autorii ei sunt pescarii britanici Kevin Maddocks si Len Middleton) si a devenit populara in Marea Britanie numai dupa aparitia cartii lui Kevin Maddocks, Carp Fever, in 1981. Pana atunci, se pescuia cu carligul ingropat in boilies, nelasand afara nici macar varful si pentru asta, boilesurile erau si ele mai moi decat cele de azi.
Fred Wilton recomanda folosirea boilesurilor ca nada selectiva, adresata in special crapului si in special exemplarelor mari, insa de-a lungul anilor ‘70 tendinta celor mai multi pescari britanici a fost sa pescuiasca la crap in primul rand cu paste. Pentru cei care preferau pescuitul de suprafata celui de fund, Wilton a inventat o “prajitura plutitoare” folosind aceleasi ingrediente ca la boilies, dar dubland cantitatea de ou, spre a mari flotabilitatea produsului, iar pasta rezultata nu era fiarta, ci coapta in forme de metal, in cuptor. Astfel de “prajituri plutitoare” se folosesc cu succes si astazi.
Ca moment in evolutia nadelor, merita amintita si introducerea aminoacizilor in pastele pentru crap, dupa ce s-a demonstrat, prin experiente facute pe cod, ca aminoacizii provoaca un reflex de hranire involuntar.
In sfarsit, pentru a intelege mai bine drumul parcurs de boilies, trebuie spus ca succesul lor, oricat de revolutionara le era compozitia, n-ar fi fost posibil fara o revolutie similara in conceptia asupra nadirii. In anii ‘70, pescarii britanici nadeau foarte putin. Nadirea grea, asa cum o intelegem azi, era inca departe. Cu zece uncii (o uncie are 437 de grame) de nada, scrie Paul Selman, se nadea si se pescuia un weekend intreg. Nada din carlig era de obicei singura nada, iar cateodata se mai aruncau alte cateva bucatele de nada in jurul ei. Cand se pescuia la boilies, se nadea cu boilies numai intamplator si in cantitati minime. A fost meritul lui Rod Hutchinson sa demonstreze ca nadirea intensa sta la temelia unui pescuit de succes. Hutchinson si-a inceput experientele in domeniul nadirii prin nadiri grele cu canepa si, cand metoda a dat rezultate, a extins-o la nadiri cu diferite tipuri de seminte, in cantitati substantiale. In ape curate, bogate in vegetatie, in care hrana crapului consta mai ales in viermusi, melcisori sau larve, Hutchinson incerca sa deturneze acest tipar al hranirii spre o hranire cu aproape orice fel de seminte de mici dimensiuni, oferite crapului din abundenta. S-a dovedit ca pestii nu erau interesati decat de unele dintre aceste seminte, in timp ce pe altele le ignorau, iar nada cea mai larg preferata era porumbul. Astazi, nadirea grea (cu porumb si, pentru cei ce-si permit, si cu boilies) nu mai e un secret pentru pescarii de crap, insa la jumatatea anilor ‘70, in Marea Britanie, a fost privita ca o inovatie.

Miez de piine preparat

admin — Tue, 10 Jul 2007 07:10:22 +0000

Se ia miez de piine alba proaspata si se comprima pana obtinem un cocolos cit un mar. Punem miezul in mijlocul unei bucati de pinza, infasuram bine, apoi il inmuiem brusc intr-un vas cu apa clocotita astfel incat sa se imbibe pinza si putin si piinea. Se stoarce usor si apoi se framinta energic prin pinza pina acesta devine ca o pasta. In pasta se adauga putin zahar sau miere (o lingurita).
O alta reteta este de a adauga in miezul de piine framintat esenta cu miros de banane. Este atractiva pentru obleti si mai ales pentru caras.

Momeala pentru crap

admin — Tue, 10 Jul 2007 06:46:43 +0000

Mod de preparare: Vom praji in cuptor o tava de floarea soarelui si o tava de saminta de cinepa, ulterior intreaga cantitate se suplimenteaza cu porumb, griu pentru a fi mai usor de macinat. Se utilizeaza cu succes la momirea crapului, pe ape statatoare, in combinatie cu porumb lasat in apa, timp de doua zile sau 1-2 kg de porumb boabe fiert. Aceeasi combinatie poate fi utilizata si pe apele curgatoare, fiind o momeala “uleioasa”, dar obligatoriu va fi amestecata cu pamint luat de pe malul raului(50%) si se va momi cu 20 m in susul apei (in amonte).

Mamaliga cu arome

admin — Tue, 10 Jul 2007 06:45:55 +0000

Ingrediente: 1kg de malai, 670ml apa, 3 plicuri de zahar vanilat, esenta de anason, baton cu aroma de capsuna.
Mod de preparare: Se pune mamaliga la facut. Prima oara adaugam cele 2 plicuri de zahar vanilat. Aproape de sfarsit amestecam cel de-al treilea plic de zahar vanilat cu esenta de anosaon si aroma de capsuna. Acest amestec il punem in mamaliga. Mai amestecam mamaliga 5-10 minute si o lasam descoperita intre 25 si 30 de minute. Va doresc FIR INTINS!

Reteta pentru boilies

admin — Tue, 10 Jul 2007 06:44:30 +0000

Incrediente:
- Faina boilies 40 Gr
- Lapte praf 40 Gr
- Praf budinca 40 Gr
- Praf samanta canepa 40 Gr
- Gris 40 Gr
- Malai grisat 40 Gr
- Oua 2 Buc
- Colorant
- Atractant lichid
- Sare
Acestea sunt ingredientele principale pentru circa 100 boilies-uri. Colorantul, atractantul lichid si sarea se adauga dupa priceperea fiecaruia. Optional se mai poate adauga – praf de frisca sau cocktail seed (renumitul amestec de seminte pt. pasarele).
Mod de preparare: Se amesteca toate ingredientele pana cand devin o pasta uniforma. Pt. o omogenizare mai buna se poate adauga putin ulei(de preferinta de porumb). La final consistenta amestecului trebuie sa fie asemanatoare plastilinei. Se “uita” coca la frigider 3 – 4 ore, dupa care se ruleaza si se fierb maximum 2 minute. !!! Cu cat timpul de fierbere este mai mare cu atat boilies-urile vor iesi mai tari, insa calitatea lor se va diminua considerabil!!! Dupa rulaj puteti baga cateva bile la cuptorul cu microunde – un minut la 500 W. Se vor face pop-up! Fir intins!

Nada pentru oblete

admin — Tue, 10 Jul 2007 06:43:29 +0000

Ingrediente: 200-250 grame paine (difera in functie de cantitatea de momeala dorita), apa, esenta de rom, cacao.
Mod de preparare: Se inmoaie painea intr-o cantitate mica de apa, se framanta si in acelasi timp se adauga cacao si esenta de rom pana cand compozitia devine asemanatoare plastelinei. Este o nada excelenta pentru oblete, se poate utiliza si la caras sau crap, insa nu vor fi aceleasi rezultate.