Pescar Club » Crap

Pescuitul cu Bomba

admin — Mon, 05 Jan 2009 19:41:41 +0000

Pescuitul cu bomba se va practica numai pe lacurile private care permit sa se pescuiasca cu acest tip de montura. Cu aceasta montura este interzis a se pescui in apele apartinand domeniului public, datorita faptului ca avand mai mult de 2 carlige, contravine legii 192 din 19/04/2001

Aceasta metoda se foloseste pentru pescuiul speciilor pasnice, cum ar fi crapul, fitofagul, carasul, etc.
Pentru a pescuii la bomba, se va folosii o mamaliga mai moale decat cea de patratica, eventual cu grau, canepa, tarate sau srot in ea. Se va taia o felie nu foarte groasa din mamaliga si se framanta in palma, pana devine ca o bucata de plastelina, suficient de omogena cat sa poata fi asezata pe naditor, formand o mingiuta nu prea mare (cam cat un ou de gaina), dupa care se introduc de jur imprejur cele 5 carlige si se lanseaza.
Datorita greutatii bombei, se va folosii o lanseta cu actiune (putere de aruncare) cuprinsa intre 80-150g. Cu asfel de lansete se poate lansa bomba, la o distanta suficent de mare, iar cu antrenament se pot realiza chiar lanseuri lungi (cca 60-70m).
La pescuitul cu bomba se pot folosii si pufuleti, porumb sau rame puse pe carlige si infipte in mamaliga.
Inteparea se face in timp ce bambina are miscare, dar sunt si cazuri cand se produce autointepare si pestele ia fir, fara a fi nevoie de o actiune din partea pescarului.

Pescuitul in Delta Dunarii

admin — Mon, 05 Jan 2009 19:40:13 +0000

Multi pescari entuziasti pleaca in Delta Dunarii, inarmati cu o sumedenie de lansete, care de care mai fragile, cu fire monofilament de 0.25 pentru crap, cu kilograme de nada, rachete de nadire, bambine si tot tacamul pentru pescuit pe lacuri. Toate acestea nu sunt decat bagaj inutil, deoarece pe Dunare si in Delta Dunarii se pescuieste cu totul altfel decat in lacuri.

In primul rand, sa nu credeti ca Delta este paradisul pescarilor, unde, lansezi la intamplare si pestii stau la coada sa inhate momeala dumneavoasta. Fiind o intindere mare de ape, pestele trebuie cautat pe canale sau in ghioluri iar dumnevoastra nu aveti atata timp la dispozitie. Daca vreti sa prindeti peste in Delta, trebuie sa gasiti un localnic sau sa apeleti chiar la proprietarul pensiunii unde locuiti, care sa va indrume catre locurile unde se prinde peste in acel moment, deoarece Delta este schimbatoare. Dupa cateva zile cu capturi deosebite si din belsug, in acelasi loc, nu se va mai prinde nimic, pentru ca, prin natura lui, pestele circula, Delta nefiind nadita de nimeni…

Echipamentul:

- Lansele de crap si somn in numar de 2-3 bucati sunt suficiente, ele trebuie sa fie puternice, din doua segmente, cu putere de aruncare 100 – 180gr. si lungime de maxim 2.70. O lungime mai mare nu este necesara, nefiind nevoie sa aruncati departe iar daca veti pescui din barca, mai mult va vor incurca. Nu recomand folosirea lansetelor telescopice deoarece datorita imbinarilor multiple rezistenta totala scade.

- Momeala pe care o veti folosi in Delta va fi dupa caz, rama neagra, tipari, baboi, mamaliga, porumb, toate acestea putand fi gasite pe plan local, fara a fi necesar sa le carati de acasa, ingeunand si complicand bagajul.

- Momelile artificiale pentru pescuitul rapitorilor, vor fi Oscilante Dolingen – toata gama, oscilante S argintii, eventual cu solzi incrustati, in cazul pescuitului stiucii si shaduri in culori deschise (alb sau sidef), pentru pescuitul salaului.

Nota: La pestii rapitori, intotdeauna se vor folosi strune.

- Firele folosite la pescuitul in Delta sunt fire monofilament de calitate, de 0.35 – 0.50 pentru crap si somn si monofilament incolor sau fluo de 0.25 – 0.30 pentru stiuca si salau. Daca va puneti intrebarea; “De ce asa groase?”
Iata si raspunsul:
Pentru ca pestii de aici sunt uneori mai mari dar, intotdeuna mult mai puternici decat cei din lacurile-crescatorii de pe langa orase.
Un crap mediu de 3Kg de Dunare are puterea unui crap de 6kg de lac si asta nu pentru ca ar fi reincarnarea lui Supeman in crap, ci deoarece crapul salbatic trebuie sa circule, sa-si gaseasca singur hrana, inotand in curentul puternic al Dunarii multi kilometri pe zi. In contrast cu acesta, crapul de lac este sedentar, el nefiind nevoit sa faca aproape de loc miscare pentru agonisirea unei mese, caci este bine hranit, in locuri stiute si chiar la ore fixe.

- Carligele vor fi bune calitativ, cumparate nu din piata, ci de la un magazin de specialitate, fabricate sub o marca recunoscuta (Mustad, Gamakatsu, etc), asta pentru a nu avea surprize de genul “carlig indreptat”, “carlig rupt” sau “carlig bont”.

- Plumbul folosit la monturile de crap si somn va fi plat, culisant sau fix, cu greutatea de min. 100gr., altfel curentul din Dunare va va duce monturile pana la Marea Neagra.

- Clopoteii de avertizare vor lua locul bambinelor si vor fi montati pe varful lansetei. Ca alternativa, semnalizarea muscaturii poate fi observata si la varful lansetei, caz in care lanseta va fi pozitionata cu varful in sus, la 45°.

- Montura recomandata pentru pescuitul crapului si al somnului ar fi cea din imaginea urmatoare, la executarea careia se vor folosi:
- Agrafa cu forta de tractiune 15-25Kg
- Fir textil de 0.25
- Plumb plat, culisant cu greutatea de 100gr
- Stopper
- Carlig nr. 6/0 – 8/0

Acest articol nu reprezinta o regula a pescuitului la Dunare sau in Delta Dunarii, ci un indrumar general, nu trebuie sa il urmati neaparat, iar cei ce nu cred sunt liberi sa experimenteze pe pielea lor cam cum sta treaba…

Crap la porumb – Matt Hayes

admin — Mon, 13 Aug 2007 20:05:25 +0000

Pescuitul crapului la suprafata apei

admin — Mon, 13 Aug 2007 19:36:15 +0000

Una dintre metodele cele mai de succes de pescuit la crap, dar si cea mai putin folosita, este pescuitul la suprafata apei. Necesita putin echipament, timp redus si este de departe cel mai spectaculos mod de a prinde crap. Presupune camuflaj si maiestrie de vreme ce crapul si-a castigat renumele de peste destept.

Cauta locurile pe care alti pescari le evita din cauza vegetatiei abundente, a copacilor cazuti in apa sau a altor obstacole din apa. Din moment ce pescuiesti la suprafata, aceste lucruri nu creeaza aceleasi probleme ca in cazul pescuitului obisnuit, la fund si sunt exact locurile unde crapul se simte cel mai bine. Arunca cateva pelete plutitoare in unul sau mai multe astfel de locuri si aseaza-te linistit intr-un loc ce-ti permite sa fii cu ochii pe ele. De obicei nu dureaza mult pana ce crapul incepe sa-si arate interesul, dar nu te grabi sa lansezi. Lasa-l mai intai sa manance cateva pelete, apoi, daca nu par foarte increzatori, mai nadeste putin. Imediat ce nada a fost consumata si crapul incepe sa caute, poti lansa usor momeala. Nu lansa direct deasupra lor, ci undeva in apropiere.

Daca ai facut totul corect, nervii iti vor fi testati la maxim. Momentul cel mai incitant este acela in care silueta slab conturata a crapului se indreapta spre momeala. Daca vezi momeala, trebuie sa intepi imediat ce crapul inchide gura. Daca momeala nu este vizibila, trebuie sa astepti miscarea firului si atunci… inteapa!

In anii 50, cand in Anglia a inceput pescuitul la suprafata, painea a fost cea mai populara momeala, fie ca era sub forma de miez sau de coaja. Inca mai sunt multe locuri unde painea functioneaza, cu toate ca putini pescari o mai folosesc. Azi exista o mare varietate de momeli plutitoare (ce pot fi folosite) incepand de la cerealele folosite la micul dejun pana la hrana animala precum peletele pentru pastravi si biscuitii pentru caini sau pisici. Arunca o privire pe rafturile celui mai apropiat “pet shop”. Sunt zeci de feluri de biscuiti de diferite marimi, culori si arome. Majoritatea, daca nu chiar toate, vor “prinde” crap si doar experimentand le vei gasi pe cele mai bune pentru fiecare balta in parte.

Biscuitii se pot folosi in doua feluri: uscati sau inmuiati. Biscuitii uscati fara gauri vor fi perforati si legati de carlig. Se pot folosi pe carlig oricat de multi doriti. Altfel, ei pot fi inmuiati si intepati direct pe carlig. Inmuierea este cea mai simpla metoda de a le da diferite arome sau culori, facandu-i sa se deosebeasca de cei obisnuiti.

Intr-un recipient, la 200 ml apa se aduga 10-15 ml de aroma si colorantul dorit. Se pune intr-o punga de nailon 1 kg de biscuiti peste care se toarna amestecul de mai sus. Umpleti punga cu aer si agitati-o cateva minute pana cand lichidul se distribuie uniform. Lasati amestecul cel putin o ora pana cand veti obtine o momeala cu o textura elastica.

Zilele calde de vara sunt perfecte pentru pescuitul la suprafata. Deseori, vara se vede cum crapii se lasa usor purtati de curent in straturile superioare ale apei, in caldura soarelui. Daca se plimba, incearca sa le observi traseul. Se pare ca au un traseu pe care “patruleaza” de obicei, caz in care momeala pusa pe acest traseu are mult mai multe sanse de reusita decat cea aruncata inspre ei.

Daca stationeaza, incearca sa te folosesti de curent sau de vantul care ar putea duce momeala in vecinatatea lor. Acest lucru ii face, de departe, mai putin suspiciosi. Nu te descuraja daca sunt valurele si crapii nu se vad. Acestea pot fi cele mai bune conditii! Nadeste si lasa nada sa fie purtata in larg, spre malul opus. Deseori pestii incep sa se indeparteze, dar apoi urmaresc nada pana aproape de mal, loc unde putem avea clipe de neuitat. De-a lungul lunilor calduroase de vara pescuitul nocturn poate deveni foarte productiv.

Daca sunt pasari de apa nu pescuiti in zone pe care nu le puteti supraveghea. Nu riscati sa agatati vreo rata sau alta pasare in primele ore ale diminetii. Nu va fi distractiv pentru nici unul dintre voi!

Cam asta a fost! Sper ca am dat noi idei pescarilor de crap si ca cei care vor verifica cele mai sus scrise vor avea clipe de neuitat.

CRAPUL LA PLUTA

admin — Sat, 04 Aug 2007 06:28:00 +0000

Fara indoiala pestele numarul unu in pescuitul”la fix”este crapul.Acesta este atras spre mal de apele incalzite de soare.Deci,de ce sa lansam departe,cand il putem prinde chiar langa mal? O metoda buna este aceea a pescuitului”la pluta”cu plumbul pe fund.Se practica mai ales de pe malurile inalte;in locuri cu apa de 2-3 metri.Avem nevoe de o varga lunga de 4-5 m,rezistenta, in lipsa ei putandu-se folosi o lanseta lunga.Mulineta nu este necesara,dar ajuta la obosirea pestelui,mai ales daca exemplarul este mai mare.
Firul de 0,30 mm trebuie sa fie de buna calitate si rezistent.
In capatul firului legam un plumb de 15-20 g,iar mai sus forfac cu carlig nr.4.Putem folosi si doua carlige-legand unul in capul firului si unul pe saltatoare.
Vom arunca la mica distanta sau,daca malul este inalt,vom lasa firul sub varga.Zona in care pescuim trebuie nadita,sansele crescand considerabil.
Muscatura o vom simti la varful vergii.Putem atasa o pluta mai voluminoasa lasata”in cumpana”care va”tremura”cand pestele”gusta”momeala.
Boilies
O metoda foarte raspandita(si eficienta)de pescuit la crap ete aceea cu”fir de par”si boilies.Metoda si-a aratat avantajele.In comert se gasesc boilies-uri de diferite culori,arome si…preturi.
Pentru cei ce nu doresc sa le cumpere,mai este o sansa:sa si le faca singuri.Insa mai sunt altii care nu se obosesc cu asa ceva”ca poate nu le ies cum trebuie”,sau poate”ca nu sunt asa de eficiente precum se spune”.Acestora din urma le recomandam,in loc de boilies,o bucata de srot de porumb.Taiem o bucata cat mai rotunda,cu diametrul de 1,5-2 cm,dupa marimea exemplarelor de crap din zona.Oricum,este bine ca bucata de srot sa fie mai marisoara pentru a se dizolva de pe ea un strat ce va atrage crapii.Pentru o si mai mare eficienta,puteti sa”stropiti”bucata de srot de porumb cu o aroma tare.Acest”tip”de boilies il vom gauri cu o croseta si-l vom prinde de carlig ca pe cele obisnuite.

Cum au aparut boilies-urile ?

admin — Sat, 04 Aug 2007 06:05:41 +0000

La inceputul anilor ‘70, cele mai obisnuite nade folosite in Marea Britanie de pescarii de crap erau coaja de paine, sunca presata si asa-numita “luncheon meat” momelile naturale, ca viermii sau ramele, si pastele speciale, cu arome de crenvursti si mancare pentru pisici! (Curioase nade, acestea din urma. Pentru confirmare, a se vedea excelentul articol al lui Paul Selman, The Origins of Modern Carp Baits, accesibil pe website-ul Fishing Warehouse si de unde provin cele mai multe dintre informatiile de fata). Atunci s-a produs o revolutie in domeniul nadelor pentru crap: s-au inventat boilesurile.
Inventia si apartine unui docher din comitatul Kent, pe nume Fred Wilton. La sfarsitul anilor ‘60 si inceputul anilor ‘70, Fred Wilton si grupul lui de prieteni au pescuit cu rezultate exceptionale pe o serie de lacuri, folosind nade de fabricatie si mai ales de conceptie proprie. Teoria si ingredientele care stateau la baza producerii acestor nade au fost prezentate public pentru prima oara intr-un numar din 1972 al revistei The Carp. La inceput, nadele s-au numit “High-Nutritive-Value baits”, nade cu valoare nutritiva ridicata, iar mai tarziu, in acelasi spirit scientist, “High Protein Baits”, nade cu un continut de proteine ridicat. Cum insa erau fabricate prin fierbere, pescarii au gasit ca e mai simplu sa li se spuna “boiled baits”, nade fierte, apoi si mai simplu sa li se spuna “boilies”. Daca va puteti gandi la un diminutiv romanesc pentru “nade fierte”, ati gasit traducerea cuvantului “boilies”.
Inventia lui Wilton avea o baza stiintifica, era formulata in termeni stiintifici si constituia rezultatul eforturilor lui de a produce nada absoluta. Crapul, sustinea Wilton, recunoaste instinctiv valoarea nutritiva a unei nade, odata ce s-a hranit cu ea, si, daca e nadit sistematic cu nade a caror valoare nutritiva e ridicata, va ajunge sa le prefere.
Ca multe alte teorii revolutionare, si aceasta a suportat la inceput destule critici. Unii sustineau ca e imposibil ca un crap sa recunoasca valoarea nutritiva a nadei, fiindca e lipsit de inteligenta. Altii, dimpotriva, admitand valabilitatea ideii, se opuneau folosirii boilesurilor, de teama ca lacurile aveau sa fie pur si simplu golite de peste.
Primele boilesuri erau, in esenta, un amestec de lapte si proteine vegetale. Principalul ingredient era caseina, care e o pudra derivata din lapte. in compozitie, mai intrau oua, lactalbumina, caseinat de calciu si diverse proteine vegetale, ca pilda faina de soia. Pentru a face nadele mai bogate in vitamine si minerale, Fred Wilton adauga un supliment folosit la nutritia cailor, Equivite. Tot Wilton a avut meritul de a introduce in reteta boilesurilor atractanti, uleiuri esentiale al caror miros puternic crapii aveau sa-l recunoasca foarte usor si sa-l asocieze cu sursa de hrana.
Cei ce au inteles importanta teoriei lui Wilton si au constatat efectul uimitor al noilor nade asupra crapului s-au confruntat cu o problema serioasa: ingredientele erau greu de gasit, iar cand se gaseau, erau scumpe. Nu existau boilesuri de cumparat, pescarii trebuiau sa si le fabrice singuri. Primele boilesuri gata facute au aparut in magazinele cu articole de pescuit abia in 1977. Apoi, la scurt timp, ingredientele folosite de Fred Wilton au putut fi cumparate sau comandate, la preturi rezonabile, din aceleasi magazine, nu din supermarketuri sau farmacii, ca pana atunci.
Boilesurile initiale erau puse direct pe carlig. Montura cu fir de par folosita astazi e o inovatie de la sfarsitul anilor ‘70 (autorii ei sunt pescarii britanici Kevin Maddocks si Len Middleton) si a devenit populara in Marea Britanie numai dupa aparitia cartii lui Kevin Maddocks, Carp Fever, in 1981. Pana atunci, se pescuia cu carligul ingropat in boilies, nelasand afara nici macar varful si pentru asta, boilesurile erau si ele mai moi decat cele de azi.
Fred Wilton recomanda folosirea boilesurilor ca nada selectiva, adresata in special crapului si in special exemplarelor mari, insa de-a lungul anilor ‘70 tendinta celor mai multi pescari britanici a fost sa pescuiasca la crap in primul rand cu paste. Pentru cei care preferau pescuitul de suprafata celui de fund, Wilton a inventat o “prajitura plutitoare” folosind aceleasi ingrediente ca la boilies, dar dubland cantitatea de ou, spre a mari flotabilitatea produsului, iar pasta rezultata nu era fiarta, ci coapta in forme de metal, in cuptor. Astfel de “prajituri plutitoare” se folosesc cu succes si astazi.
Ca moment in evolutia nadelor, merita amintita si introducerea aminoacizilor in pastele pentru crap, dupa ce s-a demonstrat, prin experiente facute pe cod, ca aminoacizii provoaca un reflex de hranire involuntar.
In sfarsit, pentru a intelege mai bine drumul parcurs de boilies, trebuie spus ca succesul lor, oricat de revolutionara le era compozitia, n-ar fi fost posibil fara o revolutie similara in conceptia asupra nadirii. In anii ‘70, pescarii britanici nadeau foarte putin. Nadirea grea, asa cum o intelegem azi, era inca departe. Cu zece uncii (o uncie are 437 de grame) de nada, scrie Paul Selman, se nadea si se pescuia un weekend intreg. Nada din carlig era de obicei singura nada, iar cateodata se mai aruncau alte cateva bucatele de nada in jurul ei. Cand se pescuia la boilies, se nadea cu boilies numai intamplator si in cantitati minime. A fost meritul lui Rod Hutchinson sa demonstreze ca nadirea intensa sta la temelia unui pescuit de succes. Hutchinson si-a inceput experientele in domeniul nadirii prin nadiri grele cu canepa si, cand metoda a dat rezultate, a extins-o la nadiri cu diferite tipuri de seminte, in cantitati substantiale. In ape curate, bogate in vegetatie, in care hrana crapului consta mai ales in viermusi, melcisori sau larve, Hutchinson incerca sa deturneze acest tipar al hranirii spre o hranire cu aproape orice fel de seminte de mici dimensiuni, oferite crapului din abundenta. S-a dovedit ca pestii nu erau interesati decat de unele dintre aceste seminte, in timp ce pe altele le ignorau, iar nada cea mai larg preferata era porumbul. Astazi, nadirea grea (cu porumb si, pentru cei ce-si permit, si cu boilies) nu mai e un secret pentru pescarii de crap, insa la jumatatea anilor ‘70, in Marea Britanie, a fost privita ca o inovatie.

Crap prajit cu sos Genovez

admin — Thu, 02 Aug 2007 19:41:26 +0000

Ingrediente: 1 crap fara cap, 2 linguri unt, 2 linguri faina, sare, o cana supa de peste, 1 pahar vin rosu, sare, piper, malai sau faina.

Crapul se curata, se spala si se taie in felii groase de 4-5 cm. Se sareaza si se lasa sa stea 30 min.
cu carea pe el.Separat se pregateste sosul: se inmoaie untul pe foc, se amesteca
cu doua linguri de faina, se subtiaza amestecul cu vin rosu si o cana de supa de pedte si se lasa sa
fiarba la foc mic, amestecand mereu cu o lingura de lemn, pentru ca ciulamaua sa nu se prinda si
sa nu faca cocoloase. Se sareaza si se pipereaza cu piper macinat sau boabe, puse sa fiarba cu sosul.
Se pastreaza cald pana se prajeste pestele. Cand pestele este bine rumenit,
se scoate pe un platou, se acopera cu sosul cald si se serveste imediat.

Crap sicilian

admin — Thu, 02 Aug 2007 19:40:41 +0000

Ingrediente: 1 crap, 2 cepe, usturoi, verdeata tocata, 1 telina, 4 rosii mari, 1 pahar vin alb, 1 ceasca ulei, sare, piper boabe.

Se curata si se spala crapul, se taie felii si se lasa sa stea cat timp se pregateste sosul.
Se curata cepele, se taie pestisori si se pun in ulei fierbinte impreuna cu telina tocata marunt, usturoi
dupa dorinta, rosiile decojite si taiate felii subtiri si o ceasca de apa.
Amestecul se lasa in ulei sa fiarba acoperit 30 min., apoi se sareaza, se pipereaza si se adauga
vinul.In sosul obtinut se pune pestele si se acopera din nou vasul in care se face.
Se fierbe 10 min., apoi se scade la cuptor.
Se serveste fierbinte, cu verdeata tocata deasupra.

Crap umplut

admin — Thu, 02 Aug 2007 19:39:55 +0000

Ingrediente: 1 crap mare, 200 g ciuperci, verdeata tocata, 1 ceasca ulei, sare, piper macinat, o felie paine,1 paharel vin alb, 1 ceapa, 1 telina.

Se curata pestele de solzi, se goleste de intestine si se scot cu atentie oasele de la burta. Se sareaza
pe dinauntru si pe dinafara; se lasa sa stea asa pana cand se pregateste umplutura: se toaca ciupercile
si se pun intr-o cratita impreuna cu uleiul,ceapa tocata marunt si telina data prin razatoare.Se lasa
sa scada la foc mic, cu cratita acoperita. Cand amestecul s-a inmuiat bine, se pune intr-o farfurie
adanca si se amesteca cu miezul de la o felie de paine inmuiat si bine faramitat, cu verdeata tocata,
sare si piper macinat. Amestecul se omogenizeaza si se introduce in burta crapului.
Pestele se inconjoara cu o ata de bumbac, se pune intr-o forma si se introduce
la cuptor cu o cana de apa calda, sare, boabe de piper si frunze de telina. La cuptor se tine 30 min., la
foc potrivit. Se adauga vinul, se intoarce pestele si se continua frigerea inca 30 min. Se scoate forma din
cuptor, se lasa sa se raceasca, apoi se serveste crapul taiat felii groase, cu umplutura alaturi, stropit cu
sosul in care s-a facut.

Crap la protap

admin — Thu, 02 Aug 2007 19:35:25 +0000

Ingrediente: 1 crap
Mod de preparare: Crapul la protap se poate pregati numai in aer liber, ca si carnea la frigare. In marginea gropii se infige un par inclinat inspre jaratic in virful caruia se agata un cirlig (protap) care sa atirne chiar in mijlocul jaraticului. Un crap mai mare, de circa 3-4 kg, curatat de solzi si intestine, se despica pe burta pina jos. Un bat ascutit la ambele capete se infige in mijlocul burtii, ca sa tina partile distantate (circa 30 cm). Crapul se unge bine cu untdelemn si pe dinauntru si pe dinafara si se infige cu capul in cirlig astfel ca partea de jos a lui sa fie la o distanta de 30-40 cm deasupra jaraticului, sa nu se arda. Se frige incet pina cind se rumeneste peste tot, circa 30-40 minute, apoi se serveste cald, cu mujdei de usturoi sau cu bucatele de unt si felii de lamiie.